SARS-CoV-2 (coronavirusul sindromului respirator acut sever 2)

„We are in this together – and we will get through this together!”

António Guterres

La sfârșitul lunii decembrie 2019 viața tuturor oamenilor a luat o altă direcție, odată ce au fost raportate mai multe cazuri de pneumonie de origine necunoscută în China. Ulterior, la începutul lunii ianuarie 2020 s-a constatat că această afecțiune este cauzată de un nou coronavirus. Virusul a fost denumit coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 (SARS-CoV-2) și definit ca agent cauzal al bolii Coronavirus 2019 (COVID-19). În ciuda încercărilor masive de a contracara boala în China, virusul s-a răspândit la nivel global, iar COVID-19 a determinat necesitatea instalării pandemiei de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în martie 2020. Noul coronavirus a fost responsabil pentru milioane de infecții la nivel global și a provocat peste 2 milioane de decese, însă rata mortalității variază de la o țară la alta1.

Coronavirusurile (CoV) se încadrează în familia Coronaviridae și sunt virusuri ARN monocatenare liniare cu polaritate pozitivă, care afectează atât oamenii, cât și animalele domestice și sălbatice, în special liliecii. Pe suprafața virionului este prezentă o membrană lipidică derivată din celula gazdă, în care sunt încorporate proteinele virale de suprafață, în special proteina Spike. Acestea sunt dispuse în coroană, de unde și denumirea de coronavirusuri. CoV pot fi grupate în 4 genuri, cum ar fi:  α-, β-, γ-, δ – CoV. α- și β-CoV infectează mamiferele, în timp ce γ- și δ – CoV afectează, în principal, păsările. Primul coronavirus descris a fost izolat din embrioni de pui în 1937. De atunci, numeroase CoV au fost detectate la o mare varietate de animale, inclusiv animale sălbatice, animale de fermă și animale de companie2.

Pe lângă o serie de proteine nestructurale, inclusiv ARN-polimeraza ARN dependentă (RdRp), ARN-ul viral codifică 4 proteine structurale esențiale, și anume: proteina nucleocapsidă (N) care înconjoară genomul ARN și 3 proteine membranare: glicoproteina-S, proteina matricei (M) și proteina din structura anvelopei (E). CoV au o rată de mutație ridicată datorită RdRp predispus la erori, care este responsabil pentru duplicarea informațiilor genetice. Acest aspect permite acestor virusuri să infecteze numeroase specii3.

Primele coronavirusuri umane (HCoV) au fost descrise în anii 1960 și au fost desemnate HCoV-229E și HCoV-OC43. Sunt acum cunoscute 4 HCoV endemice (HCoV-229E, HCoV-OC43, HCoV-NL63, HCoV-HKU1), care circulă la nivel mondial în populația umană. În cele mai multe cazuri, aceste HCoV endemice provoacă boli relativ ușoare ale tractului respirator superior și inferior și se estimează că reprezintă aproximativ o treime din toate „răcelile obișnuite” la om. De asemenea, au fost descrise infecții asimptomatice. În unele cazuri, în special la persoanele imunosupresate, la copii sau la persoanele cu boli pulmonare existente, poate apărea și progresul către insuficiență respiratorie acută4.

Situația s-a schimbat complet odată cu apariția SARS-CoV. Acest virus a cauzat boli respiratorii grave la om în China în 2002-2003. Aproximativ 8000 de persoane au fost afectate de boală la acel moment, cu o rată a mortalității de aproximativ 9,5%. Răspândirea SARS-CoV ar putea fi oprită prin dezvoltarea rapidă a unei metode de detectare și măsuri extinse pentru izolarea persoanelor infectate1.

Deși nu au fost raportate infecții umane cu virusul SARS din 2004, un alt CoV periculos pentru oameni a apărut în 2012. MERS-CoV a fost izolat pentru prima dată de la un pacient care a fost internat cu pneumonie acută în Arabia Saudită. Până în 2019, la om au fost raportate aproximativ 2500 de infecții cu MERS-CoV, cu o rată a mortalității de aproximativ 30%. Principala zonă de risc pentru infecțiile cu MERS-CoV este Peninsula Arabă5.

SARS-CoV-2 colonizează sistemul tractului respirator provocând simptome similare cu cele ale răcelii obișnuite, cum ar fi tulburări respiratorii, curgerea nasului, tuse uscată, amețeli, dureri în gât, dureri de cap și febră timp de câteva zile. În stadiile incipiente, pacienții prezintă simptome de infecție respiratorie acută, unii dezvoltând rapid și alte complicații grave. Acest virus este transmis de la persoană la persoană în principal prin picături aerosolizate. Pentru a reduce transmisia, au fost recomandate măsuri preventive, cum ar fi: purtarea măștii, spălarea frecventă a mâinilor și limitarea contactului atunci când simptomele sunt evidente. În general, răspunsul imun al organismului la SARS-CoV-2 și SARS-CoV este relativ similar și se caracterizează printr-o producție excesivă de citokine6.

Diagnosticul de laborator al infecției cu COVID-19 poate urma două căi:

  1. Evidențierea virusului prin tehnici de amplificare a materialului genetic viral (teste RT-PCR)
  2. Test rapid antigen SARS-CoV-2  (Covid-19)

Indiferent pentru care metodă de testare din cadrul laboratorului nostru optați,  noi vă stăm la dispoziție pentru informații și programări la numărul de contact 0330.401.801 sau direct la adresa laboratorului, din Suceava, str. Nicolae Labiș, nr. 33 (situat la intrare pe serpentine dinspre strada Traian Vuia) de luni până vineri, în intervalul 07:00 – 15:00.